Fiind o afacere foarte profitabilă în ţările dezvoltate, anticariatul în Moldova este mai mult o ocupaţie „de sentiment”, decît de valoare. Îar în cazuri aparte poate lăsa amprenta sa în serviciul ştiinţei.
Ce înseamnă o afacere cu anticariat în Chşinău?
Deţinătorii susţin că anticariatul nu este şi nici nu poate fi o afacere în Republica Moldova.
- “Pentru ca o societate să fie consumatoare de antichităţi, ea trebuie să fie stabilă. Moldova este o “gară” în care nimeni nu ştie încotro va merge”, susţine Mihai Ciocanu, deţinătorul unui salon de anticariat din centrul capitalei.
Cîndva a fost ziarist şi a scris pentru “Sfatul Ţării”, “Tineretul Moldovei” şi revista “Columna”, dar după anii 90 nu mai scrie. Zice că s-a săturat de politică.
Salonul lui prezintă mai multe obiecte şi piese vechi cum sunt: monede, tablouri, obiecte de uz casnic, icoane, decoraţii şi medalii, ţapine şi multe alte piese care reprezintă diferite perioade ale timpului. Impresionează o suliţă africană din lemn negru şi o monedă moldovenească de pe vremea lui Alexandru cel Bun.
Îl întreb: “Care este sensul să mai colecţionezi obiecte vechi dacă anticariatul nu este profitabil?”
- “Dacă nu iubeşti anticariatul - nu îl practici. Am trăit perioade a cîte 3 luni fără nici o vînzare, dar pentru mine nu aceasta este esenţial. Sunt pasionat de aceste obiecte, de tot ce este din trecut. Trăiesc cu ele “.
Cealaltă faţetă a anticariatului
Înteresat cu adevărat de trecut şi istorie, anticarul poate fi util ştiinţei şi urmaşilor, aşa cum a fost descoperirea urmelor unui oraş medieval pe malul Nistrului.
După ce la colecţionarul Ciocanu veneau persoane care continuau să aducă tot mai multe obiecte mici din aceeaşi localitate, el s-a gîndit că piesa măruntă ar însemna existenţa unui tîrg aici pe vremuri şi a luat legătura cu arheologii.
Pe masa din biroul lui Mihai Ciocanu sună telefonul - un aparat cum erau pe mesele conducătorilor sovietici pentru că aveau cîte 6 linii de legătură. Deşi a fost una din performanţele anilor 60 funcţionează şi acum, dar… nu se vinde. Pune receptorul şi scoate din sertarul mesei sale nişte obiecte:
- „Acestea sunt plumburi comerciale (sau vamale) şi o podoabă – o ţată care pe vremuri se aranja doar pe icoană, la pieptul Maicii Domnului ”.
Mihai Ciocanu susţine că aceste obiecte au fost găsite pe rămăşiţele unui oraş medieval descoperit la cîţiva kilometri de Rezina, de către arheologii Şcolii Antropologice Superioare din Chişinău.
Monedele datate cu anii 1580-1600 şi sigilii comerciale – vamale arată că aici se aducea marfă, deci exista tîrg.
Anticarul Ciocanu spune că după ce a fost consultat la Vatican „Repertoriul oraşelor moldoveneşti”, acest oraş ar fi purtat numele de Uscia sau Negra.
În catalogul Yellow pages of Moldova sunt prezentate 5 anticariate dintre care doar 3 sunt amplasate în oraşul Chişinău. Cu 2 din ele am luat legătura şi, pînă la urmă, doar unul a fost de găsit.
